Dragul meu prieten,
Eu știu foarte bine de unde vii și al cui ești, știu
că amândoi avem aceeași mamă care ne-a învățat limba zâmbetului și a lacrimei
și a dat sufletului nostru vibrația puternică a horelor și tânguirea doinelor. Ştiu
că sentimentul patriotic şi uman care îi apropie pe oameni şi îi leagă de ţară
nu poate fi înlocuit cu nimic. Avem în vine sângele bravilor daci și suntem
parte a aceleiaşi istorii. Suntem urmaşii celor despre care ne-au vorbit bunicii
noştri. Decebal va rămâne un exemplu de dăruire totala pentru binele neamului, statul centralizat dac aflându-se la
apogeul puterii sale sub domnia sa. Vlad Ţepeş , recunoscut pentru ambiția de a impune cinstea și
ordinea are meritul de
a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Ștefan cel Mare.
De numele lui Mihai Viteazul se leagă prima unire a tuturor românilor. Aceștia sunt eroii mei și ai tăi deopotrivă. De ce suntem despărţiţi de o graniţă ? Cum e
posibil ca natura să despartă o istorie milenară comună ? „ Codru-i frate cu
românul” îi auzi şi acum spunând pe bătrânii noştri, iar râul, ramul, munţii și câmpiile,
nu sunt ale mele, nu sunt ale tale, sunt ale noastre, ale fiilor acestui pământ
binecuvântat, aşa cum Ştefan cel Mare spunea că „Moldova nu este a mea, nu este a voastră, este a urmaşilor noştri, a urmaşilor urmaşilor noştri, în
veacul vecilor !”. Cum e posibil ca pământul Europei
sa fie împărţit după bunul plac al celor care deţin puterea când Dumnezeu a pus
rânduială şi semn fiecărui neam ? De ce au crezut că dacă au forţă pot obţine
ceea ce Dumnezeu a lăsat românilor de dincolo şi dincoace de Prut ?
Marea unire de la 1918 a însemnat
dezvoltarea pe o treaptă superioară a comunităţii, a strâns între graniţele
statului energiile şi capacităţile creatoare ale întregului popor român, a unit
la scară naţională forţele politice şi patriotice.
Dragul meu prieten, ştim amândoi că ruşii au
anexat Basarabia în mod abuziv, nedreptate care a dus la apariţia unei răni
adânci şi dureroase în trupul viu al naţiunii române. Basarabia a îndurat
arestări, deportări, munci forţate, familii dezmembrate, biserici pustii, cimitire
fară cruci. Nicio măicuţă nu a spălat hainele ce s-au pătat cu sângele vărsat
pe câmpul de luptă, îngropați în gropi comune și fără a
avea parte de o slujbă creștină, fiii neamului nostru au devenit umbre deși
toată viața, ei au crezut în Dumnezeu. Frumoasa noastră ţară a fost ruptă, iar Basarabia uitată.
Chiar
dacă s-a spus că basarabenii s-au bucurat de intrarea trupelor sovietice în
Basarabia, de fapt atunci a început adevăratul chin. Ei au fost trataţi
intolerabil, neavând dreptul la egalitatea de şanse. Din acest motiv conducătorii
au pierdut ceea ce era mai de preţ, respectul din partea poporului. Respectul
se acumulează prin relevarea unor însuşiri care îţi conferă, cu timpul, preţuirea
celor din jur. Din păcate oamenii renunţă la acest „respect” atunci când deţin
puterea, se dezbracă de caracter, sau, cum se spune în popor, rămân fără „şira
spinării”. Iar aceasta nu este numai o componentă indispensabilă a structurii
noastre anatomice, ci şi a caracterului. Încă din cele mai vechi timpuri,
românii au arătat dispreţ faţă de cei ce trăiesc pe spinarea altora, faţă de
cei ce nu-şi află alt sens al existenţei decât în înrobirea, asuprirea,
umilirea celor mai slabi decât ei.
Vreau
să cred că prin dragoste şi credinţă vom aduce înapoi Basarabia, deoarece
dragostea construieşte punţi şi uneşte conştiinţe. Ar trebui să construim un
drum din dragoste către Basarabia, pentru că „Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe
Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este credinţă.”(Ioan 4,8).
Bunătatea
firească, necontrafăcută, solidaritatea cu cei în nevoie, demnitatea autentică trebuie să ne ajute să acţionăm în consecinţă.
Dragul
meu prieten de peste Prut, şi EU şi TU avem toate aceste calitaţi şi nu trebuie să ne pierdem speranţa că ceea ce înaintaşii noştri au realizat prin voinţa
inimii şi a sufletului în 1918 se poate realiza oricând prin aceeaşi unitate de
credinţă şi voinţă în Dumnezeu. TU al cui eşti? EU a cui sunt ? NOI suntem
ROMÂNI în România Mare!
Cu sufletul deschis,
una dintre nenumăratele tale prietene ce simt
românește ca și tine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu