Am să plec ! Am să plec atunci când voi avea curajul să fug de tine, când inima mea va putea bate singură, pe un alt ritm decât al inimii tale. Am să plec ca o lașă ce sunt, o lașă ce nu se luptă pentru fericirea ei. Am să plec, dar nu cum ai făcut-o tu de atâtea ori, lăsând în urmă vorbe grele ce se aud într-un ecou asurzitor la nesfârșit. Am să plec pentru binele tău, nu pentru al meu. Îmi voi aduna fiecare bucată din suflet ce ai rupt-o, îmi voi lipi sufletul la loc și voi continua să lupt singură în acest război numit viață. Știu că dacă voi pleca nu-ți va păsa pe moment, îmi vei spune ca de fiecare dată că așa este mai bine. Aleg să plec eu... sătulă de deziluzii și speranțe de mai bine, sătulă să mă rănești. Am să plec ca să poți înțelege că te-am iubit. Nu regret ce a fost între noi... regret doar incapacitatea mea de a-mi arăta puritatea sentimentelor. Am să plec cu ultima ta privire întipărită în suflet și cu urma buzelor tale tatuată pe fruntea mea. Ți-am oferit tot ce aveam, pe mine și inima mea. De ce ai fost atât de laș și nu m-ai iubit? Indiferența ta mi-a secat ultimele urme de fericire și poftă de viață. Te voi iubi mereu în felul meu. Deși nu ți-am spus niciodată cât de mult de iubesc știm amândoi că simțeai asta în fiecare moment. Pentru mine erai totul, acum nu mai există nimic.
Am să plec spre nimicul ce va fi după tine...
