Ai plecat în grabă. Mi-ai lăsat cu o durere surdă în piept, cu buzele iritate, părul răvăşit, patul răvăşit dar mai ales cu inima răvăşită. Ai plecat mult prea repede, ai plecat fără ca măcar să-mi pot alina o parte din dor.
Mereu evităm să ne spunem acele simple două cuvinte simple ce pot încălzi inimi reci, de gheaţă. Noi nu avem nevoie de cuvinte, ce trăim noi e magic. Sufletele noastre comunică prin priviri adânci şi pline de înţeles.
"EA : -De ce nu ne rostim cuvinte dulci şi amăgitoare ?
EL: - Pentru că momentele dulci dintre noi nu au nevoie de cuvinte fără sens. "
Deşi nu mai eşti aici, mirosul tău pluteşte în camera mea, îmi inundă mintea, mă dă peste cap total. Trăiesc la nesfârşit momentele dulci cu tine, aud ca într-un ecou strigătul tău şoptit şi plin de dorinţă atunci când îmi rosteşti numele. Lipsa ta mă ucide, iar prezenţa ta mă omoară încet.
Simt că sunt într-un picaj lin, fără sfârşit, prăbuşirea mă sperie. Ştiu că dacă voi cădea, mă voi ridica şi asta tot datorită ţie, pentru că ţi-am promis de nenumărate ori că voi avea grijă de mine.
Îmi e frică de clipa în care vei pleca definitiv, durerea ma cuprinde ameţitor de tare atunci când mă gândesc că acest moment se apropie tot mai tare. Voi rămâne doar eu, şi cu nimicul din jurul meu.
Puşi faţă în faţă în oglinda timpului constatăm ca nu ne-am schimbat, ci doar timpul s-a schimbat. Sute de zile cu tine, zeci de luni, dar şi ani grei şi-au pus amprenta asupra sufletului meu.
Adorm greu, respir greu, totul este greu. Lipsa ta mă trezeşte din cele mai frumoase plăsmuiri cu tine. Durerea surdă mă cuprinde iar şi iar. Când tu nu eşti, timpul stă pe loc, dorul şi durerea se intensifică, iar sentimentele rămân neschimbate.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere